Limba și literatura română 2022

Ministerul Educației Centrul Naţional de Politici și Evaluare în Educație Numele:…………………………………………... Prezenta lucrare conține ______ pagini ........................................................................... Inițiala prenumelui tatălui: ……………............ Prenumele:……………………………............... ........................…………………....……………… EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU Școala de proveniență: ………........................ ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a ........................................................................... Centrul de examen: ......................................... Anul școlar 2021 – 2022 Localitatea: ………………………………........... Județul: ……………………………………......... Limba și literatura română Nume şi prenume asistent Semnătura NUMELE ŞI PRENUMELE A COMISIA DE EVALUARE NOTA (CIFRE ŞI LITERE) SEMNĂTURA PROFESORULUI EVALUATOR I EVALUATOR II EVALUATOR III EVALUATOR IV NOTA FINALĂ NUMELE ŞI PRENUMELE B COMISIA DE EVALUARE NOTA (CIFRE ŞI LITERE) SEMNĂTURA PROFESORULUI EVALUATOR I EVALUATOR II EVALUATOR III EVALUATOR IV NOTA FINALĂ NUMELE ŞI PRENUMELE C COMISIA DE EVALUARE NOTA (CIFRE ŞI LITERE) SEMNĂTURA PROFESORULUI EVALUATOR I EVALUATOR II EVALUATOR III EVALUATOR IV NOTA FINALĂ Probă scrisă la limba și literatura română Simulare 1  Ministerul Educației Centrul Naţional de Politici și Evaluare în Educație • Toate subiectele sunt obligatorii. • Se acordă zece puncte din oficiu. • Timpul de lucru efectiv este de două ore. SUBIECTUL I (70 de puncte) Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate. Textul 1 E cel dintâi dascăl al nostru de oraș, „Domnul Preda, de la Trei Ierarhi”, căruia nu puține zile i-am amărât odinioară. Îl credeam atunci aproape nemuritor... Înalt şi uscat, [...] zgârcit la vorbă şi râzând o dată într-o lună, îl socoteam o mumie sortită să biruie timpul. Nimic nu-l tulbura din măsura cu care îşi cântărea glasul şi-şi socotea paşii, aceiaşi din fundul clasei până la catedră. Generaţii trecuseră pe băncile roase; alte cataloage noi înregistrează priceperea sau trândăvia celor cincizeci de şcolari din clasa lui; se schimbaseră directori, elevii crescuseră şi prinseseră aripi, alţii se întoarseră în oraş cu mustăţi groase şi cu glasul bărbătesc; domnul Preda, neclintit, veghea la catedra sa lângă harta României cu hotarele decolorate, lângă tabela cu negrul lucios şi cu buretele albit de praful cretei. Printre noi crescuseră o sumă de legende, transmise din generaţie în generaţie şi înflorite de fantezia fiecăruia cu un nou amănunt. [...] Domnul Preda era un om ca toţi oamenii; avea necazurile lui, creştea un câine, avea găini pestriţe şi negre în curte, îşi îmbrăca în straie curate copiii; şi nici nu strângea bani de aur în sertarul mesei [...]. Dar toate dispăreau când domnul Preda intra în clasă [...] şi când, cu acelaşi glas egal, striga catalogul, cerceta caietele, punea întrebări întortocheate şi ne împărţea pedepse. Între noi şi dânsul se punea din nou un zid de nepătruns. [...] O singură dată ne-a cucerit sufletele o jumătate de ceas, ţinându-ne sub stăpânirea unei emoţii pe care nu i-o cunoşteam, pe care nu ne-o cunoşteam. Era aproape de sfârşitul anului, în ultimele zile de mai. Salcâmii de la ferestre înfloriseră şi prin geamul deschis vântul ne flutura un parfum jilav, de primăvară, de câmp şi de pământ întinerit; o înfrigurare care ne neliniştise în băncile noastre scrijelite de iscălituri. Cerul se vedea albastru şi ne îndemna afară. Unul dintre noi (Nucleş cel mic, unde o mai fi astăzi?) prinsese un liliac pe care-l închisese în ghiozdanul cartonat, şi toate gândurile noastre erau fără voie ţintite spre ghiozdanul acela. Toţi răspunseserăm prost, gângăviserăm lecţia; nerăbdători, aşteptam să se sfârşească ora, pentru a ne năpusti asupra liliacului înghemuit în întunericul cutiei, cu aripile de gutapercă* strânse şi cu răsuflarea tăiată de spaimă. Atunci ne-am pomenit deodată cuceriţi de lecţia domnului Preda. Nu luasem aminte cum o începuse, nici prin ce tainic meşteşug ne desprinsese pe nesimţite gândul de la ghiozdanul cu şoarecele înaripat. Ne vorbea despre Legiunea a XIII-a Gemina, despre Dacia Romană – lucruri moarte pentru nepăsarea copilăriei noastre. De prin nu ştiu ce nebănuită însufleţire care-i spărsese cumpătarea uscată, înviase înaintea ochilor noştri nesfârşite şosele cu piatră albă, apeducte cu picioarele arcuite, cetăţi cu ziduri Probă scrisă la limba și literatura română Simulare 2  Ministerul Educației Centrul Naţional de Politici și Evaluare în Educație cenuşii, amfiteatre spaţioase şi băi cu bazine de marmură, mine de aur şi saline în care robii războiului ciocăneau sub bolţi de sare translucidă... Din inscripţiile sarcofagelor şi ale pietrelor funerare, din basoreliefurile monumentelor rupte şi din efigiile monedelor dezgropate de fierul plugurilor în oale de lut, călăul copilăriei noastre, căruia nu-i descoperiserăm vreodată o tresărire de emoţie, înviase magic acea „Dacia Felix”, despre care programul prevedea o lecţie plicticoasă mai mult. De unde găsise alte cuvinte decât acelea din toate zilele? Cum de ştiuse omul acela avar cu graiul şi măsurat în mişcări ca un automat, de unde ştiuse oare să sufle cenuşa celor douăzeci de veacuri şi să ne înfăţişeze aievea o lume epică şi misterioasă, care ne-a exaltat frageda noastră închipuire? Niciunul n-a mai ridicat ochii spre geamul cu cer albastru şi spre crengile albe de salcâm. Privirile noastre fugeau cu vârful nuielii lucioase, pe harta decolorată, căutând urmele nevăzute ale cetăţilor cu nume sonore şi tainice: Napoca, Potaissa, Porolissum... Sunase sfârşitul orei şi brusca erupţie a clopoţelului nichelat nu clintise niciun nerăbdător. Întâia oară în viaţa noastră şcolărească ne-am desprins cu părere de rău din bancă. Cezar Petrescu, Dacia Felix *gutapercă – cauciuc, gumă Textul 2 Visam să mă văd îmbrăcat în uniformă kaki, cu număr de înmatriculare pe braţ, ca și copiii lui nenea Matei. După sfârşitul anului şcolar, la îndemnul mamei, am continuat să învăţ şi citeam tot ce-mi cădea în mână, de la romanele din „Colecţia celor cincisprezece lei” până la Sadoveanu. [...] Nimeni în afară de mama nu credea că voi reuşi la examenul de capacitate, nici măcar eu. Şi, totuşi, din 15 septembrie am fost admis ca elev în Gimnaziul „Vicenţiu Babeş” din Timişoara, cu număr matricol 27. M-a dus mama la domnul Fuchs şi mi-a comandat o uniformă după măsură. Când m-am văzut pentru prima oară în oglindă, îmbrăcat elegant, mi s-a părut că sunt frumos. Mă enervau doar bărbia ascuţită şi urechile clăpăuge ca nişte aripi de avion gata de decolare. Amintiri din primul an de gimnaziu mi-au rămas puţine: o exmatriculare de şapte zile pentru o caricatură făcută unui profesor şi imaginea unui educator desăvârşit, profesorul meu de matematică. [...] Datorită lui, lecţiilor pe care le ţinea, m-am apropiat de ştiinţa cifrelor. Nu era oră în care să nu ne fi vorbit cu evlavie despre materia pe care ne-o preda. Când vorbea el despre tabla înmulţirii, aveam senzaţia că Pitagora e undeva printre noi. [...] O disertaţie mi-a rămas întipărită în minte aproape cuvânt cu cuvânt: — Fiţi atenţi la ce vă spun, băieţi! Singurul adevăr absolut de neclintit este şirul numerelor. [...] Poţi să clasifici plantele sau animalele în orice ordine, în orice sistem. Printr-o simplă decizie academică se poate schimba ortografia. Tabla înmulţirii este însă unică, definitivă. [...] Fiecare lucru în natură are o unitate de măsură: lungimea – metrul, greutatea – gramul. Şi civilizaţia are o unitate de măsură: 𝜋-ul. Un popor care cunoaşte valoarea lui 𝜋, 3 întreg şi 14, este un popor civilizat. Desigur, toate unităţile de măsură sunt arbitrare, poţi să măsori cu metrul sau cu yardul, cu gramul sau cu uncia. 𝜋-ul nu poate fi înlocuit, cum nu poate fi înlocuită nici tabla înmulţirii. În matematică totul este definitiv. Este un adevăr la fel de mare ca şi naşterea sau moartea. Diferenţa e totuşi esenţială! 𝜋-ul şi tabla înmulţirii sunt nemuritoare. — Nici datele istoriei nu se pot schimba, a spus cineva dintre noi. — Ţi se pare ţie, roşcovanule! Niciunuia dintre elevi nu-i spunea pe nume, ci după arătare. [...] Nici istoria nu e definitivă. Matematica, da. Care dintre voi poate să-mi spună cât fac doi cu doi? Noi am pufnit în râs. — Patru. — Ţine minte, tu, băiatule cu urechi clăpăuge, că ai rostit unul din marile adevăruri. Îmi pare rău că n-am reţinut numele acestui mare dascăl, care m-a învăţat să rostesc adevăruri. În primul an de gimnaziu am rămas corigent la zoologie, pentru că n-am ştiut că ornitorincul este mamifer. [...] Atât de mult am citit cartea de zoologie, încât aş fi putut răspunde, fără să mă gândesc, ce animale fac parte din nevertebrate, care sunt speciile superioare sau să explic sistemul de respiraţie al crustaceelor. Examenul de corigenţă l-am dat cu fostul profesor de clasă, un om morocănos, cu fruntea bombată. [...] O singură întrebare mi-a pus la examen, dacă ornitorincul este mamifer. I-am răspuns cu „da” şi, când am vrut să ţin o prelegere despre condiţiile de viaţă ale ornitorincului, el a ridicat braţul în semn să tac. [...] Am plecat la București cu un geamantan în care nu aveam decât o carte de zoologie și patru kilograme de visuri. Aveam aproape 12 ani și purtam în suflet, ferecată cu șapte lacăte, o dorință neexprimată concret, și anume să mă duc să cuceresc Capitala. Francisc Munteanu, Oameni, fapte, amintiri Probă scrisă la limba și literatura română Simulare 3  Ministerul Educației Centrul Naţional de Politici și Evaluare în Educație A. 1. Notează, din textul 1, două cuvinte din câmpul lexical al școlii. 2 puncte 2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte Domnul învățător Preda le captează atenția elevilor printr-o lecție despre a) epoca daco-romană. b) înflorirea salcâmului. c) mașina românească Dacia. d) modul de viață al liliacului. Răspunsul corect: . 3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte Pentru Francisc Munteanu rămâne un exemplu profesorul de a) gramatică. b) istorie. c) matematică. d) zoologie. Răspunsul corect: . 4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte Profesorul consideră că un popor este evoluat dacă acesta cunoaște a) clasificarea plantelor. b) deciziile academice. c) ortografia și punctuația. d) valoarea lui 𝜋. Răspunsul corect: . 5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte Enunțul Corect Incorect Nucleș aduce la școală un liliac viu. Toți elevii sunt neatenți în prima parte a orei de istorie. Deși s-a sunat de ieșire, elevii rămân în bănci, atenți la domnul Preda. Băiatul considera uniforma o ținută elegantă. Profesorul de matematică li se adresează elevilor folosind prenumele. Francisc Munteanu face primul an de gimnaziu în Timișoara. Probă scrisă la limba și literatura română Simulare 4  Ministerul Educației Centrul Naţional de Politici și Evaluare în Educație 6. Transcrie două figuri de stil din fragmentul următor, precizând felul acestora: „De prin nu ştiu ce nebănuită însufleţire care-i spărsese cumpătarea uscată, înviase înaintea ochilor noştri nesfârşite şosele cu piatră albă, apeducte cu picioarele arcuite, cetăţi cu ziduri cenuşii, amfiteatre spaţioase şi băi cu bazine de marmură, mine de aur şi saline în care robii războiului ciocăneau sub bolţi de sare translucidă...”. 6 puncte 7. Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, o temă comună celor două texte date, valorificând câte un element de conținut. 6 puncte 8. Crezi că dialogul deschis cu profesorii îi apropie sau îi îndepărtează pe elevi de înțelegerea lecțiilor predate? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând text...